Frig si ceata 2

Articol realizat in colaborare cu Iulia.

Iulia's part:
Acolo te aflii, in adancuri. E punctul din viata ta in care iti dai seama ca totul e monoton, totul e banal, ceasul ticaie si tu contemplezi peretii asteptand sa se intample macar un lucru. Este probabil un moment in care realizezi ca esti prins intre trecut si prezent, acolo unde tot ce ti-ai dorit vreodata poate deveni realitate dar pur si simplu nu se intampla. Nu te mai suna niciun prieten, seful tau te-a dat afara, tigarile sunt din ce in ce mai scumpe si mai slabe. Pana si cafeaua de zi cu zi si-a pierdut aroma, soarele e palid, rasare greu si apune asa repede incat ai impresia ca il atrag orizonturile ca un magnet. Esti exact unde nu vrei sa fi.
Gandul ca ai putea fi satul de tot te mahneste. Te gandesti doar la zecile de lucruri pe care ti le-ai dorit in trecut si ai reusit sa le obtii, si te intrebi unde este acum fericirea pe care ai avut impresia ca o ai. Unde e? Unde e zambetul pe care l-ai avut cand ti-ai cumparat jacketa aceea rosie? Unde e multumirea ta in toate diplomele din raft? Toate sentimentele tale sunt prafuite, exact ca acele diplome…

“Your eyes
They turn me.”

Da, esti satul si accepti asta. Dar nu mai poti sta degeaba, te tenteaza o idée de a reusi sa scapi din acest peisaj mizerabil. Te simti la adancime, simti ca te sufoca toata apa, si stii ca mai ai putin pana te ineci. Corpul tau déjà a atins fundul marii, si fiind aproape inconstient, vezi niste lucruri frumoase in fata ochilor. Aici poti avea doua alternative: fie inoti inapoi la suprafata pentru a supravietui, fie urmaresti acel lucru misterios care pare rupt din alta lume.
E in natura umana sa vrei sa mori uitandu-te la ceva frumos in loc sa traiesti in lumea ta plictisitoare, fara nimic nou. In acea lumina vezi reflexia propriilor vise, propriilor dorinte, si a tot ce ti-ai fi putut imagina vreodata.


“Why sould I stay here? Why should I… stay?
I’d be crazy not to follow, follow where you lead…”

In sfarsit incerci sa te convingi sa urmezi acest vis. Iti pare a fi singurul tau mijloc prin care poti scapa de vechea ta viata.

“Your eyes, they turn me. 

Turn me on a phantom ,
I follow to the end
Of the earth
I follow”

Asa incepe calatoria ta. Si calatoresti mult timp, si treci prin detoate, chiar daca pe parcurs ai inceput sa vezi ca acest vis e o fantoma. Tu nu stii sigur daca va functiona ceea ce faci, sau care va fi destinatia ta finala. Doar mergi inainte, cu ochii inchisi…

 “Yeah everybody leaves
If they get the chance
And this is my chance.” 

Acum esti sigur ca asta e ultima ta sansa. Stii clar ca mai ai cateva momente sa decizi ceea ce vei face pana nu te ineci. Sa inoti? Nu, nici gand. Vrei sa scapi de viata ta de dinainte si esti pe punctul de a face orice pentru asta, chiar si sa te ineci. Esti pregatit pentru cele mai mari riscuri pe care le poti lua, si asa ramai sa

urmaresti acea lumina care nu face nimic decat sa te afunde in intunericul pe care-l mascheaza in spatele ei.

“I get eaten by the worms
And weird fishes
Picked over by the worms
And weird fishes, weird fishes, weird fishes…”

Si deodata te lovesti de realitate si toate planurile tale sunt spulberate. Toata straduinta ta in a-ti urmari visele a fost in zadar. Sperantele iti sunt nimicite de catre oameni, cei pe care-I consideri niste mincinosi, ipocriti, niste animale. Lumea adevarata te-a pus la pamant si ti-ai pierdut tot spiritul pe care l-ai avut la inceput, cand ai fost intrigat de sansa pe care ai crezut ca o ai urmandu-ti visul.

“And I
I hit the bottom
Hit the bottom
And escape, escape…”

Si incerci sa imbratisezi esecul, practic renuntand. Te intorci inapoi de unde ai plecat, la vechiurile obiceiuri, la viata de dinainte de parca balacindu-te in nefericirea ta te face sa te simti liber din nou. Dupa asa o lovitura, probabil ca asta si este singura solutie prin care poti suporta realitatea.

Este ironic faptul ca initial voiai sa lasi in urma lumea ta monotona, si acum singurul remediu este intoarcerea la ea. Nu esti chiar sigur, dar intr-un fel regreti ca a trebuit sa treci prin tot ca sa-ti dai seama de asta. Te intorci in patul tau rece, te pui usor cu capul pe perna, inchizi ochii si spui… Asta e.
N-ai putut face nimic. O iluzie nu e usor de recunoscut, si nicidecum mai usor de depasit.
Te-ai inecat.







Dumi's part:

"Truth is, everybody is going to hurt you; you just gotta find the ones worth suffering for." -Bob Marley"

Am renuntat sa mai folosesc termenul de "a 2-a sansa".De ceva timp deasupra intrarii in inima mea,sta supendat un mare semn luminos,pe care scrie "intrare libera".Am renuntat la a mai incerca sa ma detasez de oameni care ma vor rani,e inutil,nu reusesc niciodata.Ma tarasc orbeste spre universul meu gri,unde ma simt in siguranta.
 Simt o nevoie disperata de afectiune,si iubire,dar cei din jurul meu sunt indiferenti sau incapabili fata de problema mea.Mi-am creeat enorm de multe iluzii,vise in care sunt inteles,traite cu ochii inchisi.Apoi realizez ca e doar o iluzie,iar cerul se intuneca din nou.In nevoia mea de afectiune disperata,am facut greseala de a ma atasa de o persoana nepotrivita din nou.
 Demonii se ivesc din ceata si se apropie de mine.Sunt atat de disperat in singurateatea mea,incat ii concep ca prieteni si le deschid drumul catre sufletul meu.Odata ajunsi acolo,incep sa distruga,si sa sfartece totul fara mila.
 Am gasit intr-un final,fortareata cea mai rezistenta,indiferenta.Cicatricile imprimate in inima mea,m-au

transformat pe mine intr-un demon.Sunt imun la suferintele altora,si ranesc cu o sete de razbunare care imi alimenteaza indiferenta.M-am schimbat?Nu,voi m-ati schimbat.Am facut un compromis extrem si folosesc o lama cu doua taisuri acum.Sunt imun la contactul cu lumea inconjuratoare,dar nu mai sunt eu.
M-am transformat in ceea ce am urat dintotdeauna,exact opusul a ceea ce eram inainainte.Acum sunt cel care aduce suferinta,nu cel ce indura.Inarmat cu ironie,si cu scutul indiferentei in mana dreapta,sunt pregatit.Pentru prima data,dupa atat de mult timp zambesc.Un zambet rece,aproape fals,fara pic de sentiment.

Frig si Ceata

 E incredibil cat de jos poate ajunge moralul unei persoane.Daca nu stii,imagineaza-ti cum moralul tau e lipit pamant,si crezi ca ai ajuns la capatul cararii care duce in jos.Ei bine,de acolo,totusi mai poti cobori un nivel.Cand esti inconjurat de oameni,si totusi iti lipseste un prieten,si te simti singur.Stii cum ca cei pe care ii iubesti sa te caute doar atunci cand au nevoie de tine?Tendinta mea bizara de a ma atasa de cei care nici macar nu stiu ca exist,inca persista.Am fost obligat sa invat,ca atunci cand lucrurile merg prost,intotdeauna se poate mai rau.N-a fost deloc placut modul in care am invatat asta,dar incep sa ma obisnuiesc.Uneori,sunt nevoit sa calc pe propriul orgoliu,doar pentru a pastra langa mine persoane care in viitor,sunt sigur ca ma vor rani din nou.Nici macar nu stiu de ce fac asta,si totusi continui sa o fac.

  "Ma simt inconjurat de frig,invelit cu 7 paturi" - Cumicu"

  Sunt atat de constient de faptul ca regretele tarzii sunt pierdere de vreme,si totusi nu le pot impiedica sa nu ma inconjoare.De fiecare data cand sunt la pamant,daca cineva ma intreaba de starea mea,o face din politete,sau curiozitate.Uneori plutesc cu ochii inchisi,intr-un univers gri,detasat de lumea din jur,cu viziunea unei lumi sumbre tatuata pe interiorul pleoapelor mele.Fiecare dintre noi,are propria lume,un ultim refugiu,in care se retrage disperat in cautarea linistii si a singuratatii.Se intampla,ca scoarta sub care stau ascunse regretele si amintirile neplacute sa cedeze,iar ele sa evadeze,din inchisoarea unde noi speram sa ramana vesnic si ne invadeaza mintea.

 Welcome to my world,unde pana si soarele raspandeste frig si intuneric,unde totul e inconjurat de culori sumbre si ceata.Cuvintele sunt aproape inutile,daca sunt nevoit sa exprim complexitatea negurei prezente permanent in sufletul meu.Zambetul,masca sub care ma ascund de ochii sfredelitori ai lumii inconjuratoare,dispare in momentul in care nu ma simt privit.Poate va veni primavara,care sa topesca turturii de gheata care in inconjoara sufletul in momentele de genul.Dar pana atunci,raman singura prezenta din mijocul cetii lumii mele fade,inconjurat de intuneric si tremurand de frig,unde vantul e singurul care imi sopteste cuvinte reci.Sunt singur,mi-e frig si cu o perseverenta iesita din comun,caut iesirea inexistenta din universul meu parelel,cel rece.Regretele s-au intors,demonii astia sadici nu ezita sa apara de fiecare data cand sunt la pamant.Clipesc lung,si deschid ochii.Nimic nu e schimbat,si ma scufund mai adanc in abisul in care intunericul ma invaluie treptat.

Definitia unei mame...

Definitia unei mame...

Articol realizat in colaborare cu Dyu ^.^.
Dyu's part:

Mama- Stii, e persoana aceea care e cea mai importanta in viata noastra. Cea care ne da viata, care ne creste, care are cea mai mare grija de noi, persoana care din iubire pentru noi ar fi in stare sa-si dea si viata. Multi dintre noi nu o pretuim cand o avem langa noi.  La varsta adolescentei, tuturor ni se pare ca mama, cateodata, e prea cicalitoare, prea grijulie si ca se comporta cu noi de parca suntem inca copii mici, dar face asta pentru binele nostru. Nu ar suporta ca noi sa patim ceva. Stiu si mamele cum e sa fii adolescent si ca tentatile sunt foarte mari. De aceea isi fac ele griji pentru noi. Este langa tine tot timpu si iti ofera tot sprijinul ei.
E acolo cand ai nevoie, cand plangi, cand razi, cand esti fericit, cand esti bolnav, cand ai probleme. Si nu te judeca cum fac altii. E cea mai buna prietena. Iti da sfaturi fara sa le ceri, iti spune ce-i bine si ce-i rau. Te invata sa fii un om bun.Mama este singura persoana fara care nu as mai putea trai.

“Inima de mama e singurul loc din lume unde va puteti refugia, chiar cand parul va e carunt. Ferice de aceia carora le mai traieste mama.”  - Ad. Stifter

Dumi:
O mama,in adevaratul sens al cuvantului,e acea prezenta permanenta alaturi de tine,de la inceputul vietii tale,si pana la sfarsitul vietii ei.De multe ori,in perioada adolescentei,multi cred ca nu e in stare sa inteleaga prin ce trec ei la momentul respectiv.Chiar daca nu-ti cunoaste situatia pe deplin,stie instinctiv ce e mai bine pentru tine,pentru ca mai presus de toate,ea te cunoaste mai bine decat oricine.Respecta-ti mama ca pe un parinte,vorbeste cu ea ca si cu un prieten,si trateaz-o cu aceeasi grija si rabdare cu care ea te-a tratat pe tine,inca de cand te-ai nascut.Vei observa pe parcursul vietii tale,ca in personalitatea ta,se reflecta sfaturile ei,si parti ale caracterului ei.Apreciaza-ti mama,pentru daca maine o pierzi,vezi vedea cat de mult inseamna.
 Atunci cand toate felinarele din jurul tau se vor stinge,se va evidentia lumanarea,care a fost langa tine dintotdeauna dar n-ai fost in stare sa o vezi,orbit de celelalte lumini.Niciodata sa nu subestimezi puterea unei mame,pentru ca iubirea fata de copii ei e cea mai puternica sursa de energie din care se alimenteaza constant.
  Sa nu-ti fie rusine sa-i spui ca o iubesti,pentru indiferent de ce ai face pentru ea,nu va fi echivalentul unui "Te iubesc",sincer.Niciodata nu iti va cere nimic,dar oricum,nimic nu ar putea compensa grija si dragostea purtata de ea,de-a lungul timpului.

“Cum ati putea voi banui cate lumi misuna intr-o raza de soare, cate lupte se dau intr-o gaura de furnici, cate dureri ascunde o inima de mama trudita si cate daruri se pot naste intr-un suflet de copil!” -  Panait Istrati

Iubita mea...

Am crescut impreuna de mici.Ti-am ascultat vorbele si sfaturile,intotdeauna de folos.Ma regaseam tot timpul in spusele tale si te-as fi putut asculta zile intregi,cum imi soptesti.E atat de dificila viata fara tine... .Am fost nevoit sa stau fara tine zile intregi,si a fost extrem de dificil,asa ca nu imi pot imagina viata in lipsa ta.Tu vorbesti cu toti,si multi te asculta,dar foarte putini te inteleg cu adevarat.
  Imi amintesc prima noastra intalnire,cat de curios eram.Curiozitatea mea a aparut in momentul in care am intrat in contact cu lumea ta,si inca persista.Intotdeauna voi vrea sa aud,tot ceea ce ai sa-mi spui.Am crescut alaturi de tine,si daca ar fi posibil as vrea sa-mi stai alaturi pana in clipa mortii.
  Sunt indragostit de tine,iar indiferent de ceea ce faci,continui sa te iubesc.Imi doresc ca toti cei care te critica,sa te cunoasca la fel de bine cum o fac eu.Tu ma accepti asa cum sunt,iar in momentele grele in care cand toti ma parasesc,tu esti alaturi de mine.Orice sentiment trait,e mai intens cu tine aproape.
  O viata fara tine ar fi seaca si incolora,si as simti dorinta intensa sa-ti aud surasul.Starea pe care o transmiti,se imprima in sufletul meu de fiecare data cand iti ascult vocea.Mi-e extrem de dificil sa exprim in cuvinte,cat de mult insemni pentru mine.Vreau doar sa stii ca te iubesc draga mea,MUZICA

"Muzica,tu esti tovarasul meu de zi si de noapte,la durere si la fericire.Tu esti apa racoritoare in pustiul vietii mele" - Rabindranath Tagore

Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie....

 De ceva timp incoace,ma tot bantuie un gand.Nu reusesc,indiferent de seriozitatea si perserverenta cu care tratez problema,sa gasesc un cuvant care sa caracterizeze pe deplin societatea in care traim.In orice caz,cuvantul potrivit ar fi cu mult sub bariera cuvantului "decent".Tin sa ii dau dreptate marelui Bogdan Ionut Pastaca care a spus: "Ne indreptam cu pasi mari spre o parodie nationala".Sunt nationalist,patriot convins,pana la invers asa ca va rog,nu ma intelegeti gresit.Imi iubesc tara, si avem cateva lucruri in spate de care am putea fii mandrii,dar pe care le dam uitarii.
  Unul dintre cele mai controversate subiecte in tara asta e motivul pentru care am ajuns asa cum suntem.Toata lumea cauta motive si scuze,nimeni nu aplica o rezolvare.Daca vrei sa schimbi ceva in ceea ce priveste societatea in care traiesti,incepe cu tine.Nu vreau sa discut politica,las sarcina asta in mainile celor ce cauta scuze si vinovati.Vinovati suntem toti,si tu si eu.Vinovati pentru ca nu remarcam faptul ca neschimband nimic la noi insine,picam tot mai jos si tragem dupa noi,viitorul societatii noastre.Ne plangem ca sunt strazile murdare,dar 80% dintre noi nu ar cara o hartie in mana sau buzunar,pana la primul cos de gunoi.Toti merg pe principiul "degeaba arunc eu,daca restul nu",care e total gresit.Daca majoritatea ar gandi contrariul,am avea niste strazi cu mult mai curate.Fa un sacrificiu,arunca gunoiul in cos,nu pe langa,macar de dragul schimbarii cel mai probabil imaginare.Cand oamenii merg la "iarba verde",au tendinta sa isi lase gunoiul insirat pe deal.Le-ai carat pana acolo pline,e greu sa le duci inapoi goale?Macar strange-le la un loc si da-le foc,pentru ca in primul rand iti faci tie un serviciu,iar mai apoi celor din jur.
"Am sa mor cand
N-oi mai simti graiul romanesc,graiul stramosesc
Faramandu-se in picioare
Cu Dunarea in spate
Si Carpatii-n departare" - Katana

  Bunul simt?O idee fictiva despre o buna purtare,total absenta din caracterul tineretului,si mai nou al oamenilor de varsta mijlocie.Nu esti cu nimic mai smecher daca injuri o persoana pe strada,sau daca arunci chistocul pe jos,cand cosul de gunoi e langa tine.Nu ajuti niciodata pe nimeni si totusi,ai pretentia sa iti fie toti alaturi la nevoie?Nimeni nu e dator fata de tine,dar tu ca om ai o datorie fata de societatea in care traiesti.Mai nou ideea de bun simt e considerata caracteristica a celor de la tara,in niciun caz demna de cei crescuti la bloc.E grav,si traim urmarile propriilor noastre fapte marsave.
  O trasatura de caracter principala a omului de rand,e impresia de superioritate fata de ceilalti.Vorba aia "Prostu nu e prost destul,daca nu e si fudul".Respectul,nu il mai primesc nici macar cei care merita.Nimeni nu ofera respect,dar toti pretind asta.
  Am mult prea multe de spus,si totusi raman mut in fara indiferentei.Se spune ca indiferenta e secretul fericirii,dar oare indiferenta ta de azi,le va imbunatati viata copiilor tai de maine?Suntem orbi,si nu putem vedea ca poteca pe care o urcam coboara,nu urca.Drumul la vale e mai usor,dar la capatul drumului te asteapta desertul,si o viata cu mult mai grea.Suntem surzi la strigatele disperate ale tarii,care apeleaza la ratiunea fiilor ei sa o salveze.Am renuntat de mult la asta.Suntem SURZI,MUTI,si Orbi toti pasind grabiti in intunericul nesfarsit,fara o destinatie.
"Trecut de căcat am avut, prezent de căcat avem, bine măcar că nu avem nici un fel de viitor…" -Horaţiu Mălăele .
  "Mare om,mare caracter".

Prejudecati legate de Rock sau Metal

                         Prejudecati fata de muzica,Rap,Rock si Metal

Noi oamenii,prin propria noastra natura,tindem sa generalizam,si sa judecam in lipsa orice lucru pe care nu il cunoastem.Am auzit de mult prea multe ori replica "Rap?Aia nu stiu decat sa injure" "Rock?Aia care urla si fac numai zgomot?".Parca genul asta de replici sunt menite sa ma irite pe mine,in special.Lasa prietene,ramai la Dj-ii tai,lasa muzica buna sau cu mesaj,pentru cei capabili sa o inteleaga.Majoritatea celor care fac greseli de genul,nu sunt capabili sa priveasca printre versuri si sa interpreteze mesajul ca atare.Cat despre Rock,nu cred ca au idee in ce consta stilul muzical respectiv.Totusi,macar tipii au o conceptie cat de cat stabila in ceea ce priveste gusturile in materie de muzica.Dar,mai presus de ei in clasamentul idiotilor,sunt "Gica-contra" astia
anti-manele in viata de zi cu zi,dar care isi rup capu' pe asa ceva acasa.Dar daca te numeri printre cei enumerati mai sus,te rog,incearca sa asculti si incearca sa intelegi,dupa care poti judeca.
Compara,te rog:

"Vrei bani, banii n-o sa cada degeaba din cer
Vrei prieteni, invata sa vorbesti sincer
Vrei respect, invata sa respecti, sa oferi
Tre' sa meriti tot ce ai sa castigi nu sa ceri" - Parazitii
 
   cu:
     
 "Your desire,takes me higher
And I burn like fire
`Cause I`m so inspired" Play & Win

Clasica replica a unui cocalar e: "Eee ma,si ce chef e ala fara manele?".Spune-mi ca nu ai auzit asta macar o data.E doar un curent,o sa se stinga la un moment dat,trebuie doar sa ignoram.Sper,ca n-am fost inteles gresit si ca mesajul transmis de mine a fost inteles.Gusturile in materie de muzica,pot fi cat de diversificate vrei tu sa fie,dar niciodata nu judeca ceea ce nu intelegi.Nu ma critica pentru stilul de muzica pe care il ascult,si nu generaliza indiferent de domeniu pentru ca nu totul e identic.Multa bafta,ba!

 Site-ul Facebook,in compania caruia ne petrecem jumatate din viata,a fost creeat cu scopul de a fi o simpla retea de socializare.Insa,cum era de asteptat,unele persoane tind sa socializeze mult prea mult.Am ajuns sa fim dependenti de chestia asta,si nu sunt sigur daca e bine.
  Anyway,subiectul pe care vreau sa-l dezbat,sunt persoanele care nu inteleg notiunea de "site de socializare".Prin asta fac referire la fetele de 12 ani semi-dezbracate,masculii astia nehormonati care lasa comentarii stupide fetelor,agramatii sau semi-analfabetii si alte specimene de genul.Prietene,imi pare rau ca sunt eu cel care iti distruge visele dar daca o tipa iti da un like,la o fotografie sau status,nu te grabi sa tragi concluzii.Tipa,mai mult ca sigur a facut chestia repectiva pentru ca ii place postarea,nu pentru ca te iubeste in secret si nu vrea sa ti se destainuie.Totusi,tu,un exemplar ar societatii care manifesta o solidaritate mecanica,fata de cei din jur,te simti obligat sa ii lasi comentarii gen:"esti  buna" ,si like-uri la toate pozele.
Hi5-ul revine in forta,iar denumirile de rigoare,nu ezita sa apare.Exemplarele gen : "Pisikuta tha" ,"Bayat Shukar Versace" ,"Yubitika ta" ,or any others incep sa devina ceva normal si la ordinea zilei,tocmai cand credeam ca sunt pe cale de disparitie.
  Dupa o lunga cugetare,am ajuns la concluzia ca o mare parte dintre adolescente,au o constitutie genetica diferita de restul lumii.Ele isi pot roti corpul la aproximativ 180°,pentru ca intr-o singura poza sa isi poata evidentia si fundul si fata.De asemenea,la mutatiile lor genetice,se adauga si buzele cu o forma apropiata de cea a fundului unui Papio Anubis,si o parte animalica care tine sa se exprime prin colantii aia smecheri cu animal print sau dungi.Printre obiceiurile lor bizare,se numara si aplicarea a 2 kg. de mazga maronie pe fata inainte de fiecare afisare in public,si pozele in habitatul lor natural: buda.
Halcile de grasime inghesuite in colantii cu animal print,sunt interpretate gresit de noi,in general.Ar trebui sa fim pe conceptia ca "tre' sa ai pe ce sa pui mana" si "interiorul conteaza".Momentul cand te priveste cu aceeasi intensitate cu care ar privi o shaorma,trebuie savurat la maximum,pentru ca acea privire,prietene

norocos,e dorinta sexuala pura.Pentru ca un exemplar dintr-o anumita rasa se se incadreze in categoria de mai sus,trebuie obligatoriu sa isi insuseasca urmatoarea caracteristica:atitudinea de dama inabordabila..Parerea ei despre lumea inconjuratoare e "toti e niste porci,nu ma merita",iar ea e lipsita de imperfectiuni.Contrar perfectiunii ei,vrea sa slabeasca asa ca "Adu-mi te rog o shaorma cu de toate si o apa plata.Sunt la dieta".

Vreau sa vorbesc putin si despre exemplarul pereche al divei de mai sus.In cap nu mai are kg. de

gel,acum are ceara,si o frizura in forma de pensula.Snapback-ul ,trebuie asortat obligatoriu cu blugi mulati,trasi pana in goaza universului,care din cauza frecarii ii lasa o rana la subrat.Tricoul,decoltat din care sa poata iesi in evidentia carlionti negrii de par,iar daca nu,macar mulat.Lasand la o parte stilul vestimentar vreau sa definesc principala lor trasatura de caracter,si anume clasica impresie de superioritate fata de cei din jur.Continua sa spuna ca are "S.W.A.G" maxim,desi niciodata nu a inteles sensul termenului.La orice strand,sau piscina publica,respira greu,deoarece contractia muschilor lui e permanenta.E suparat grav pe gramatica,reuseste foarte des performanta de a pune cratima incorect.

Acest post e o gluma,un pamflet,asa ca te rog trateaza-l ca atare.>:D<

  Azi nu vreau sa dezbat nici un subiect anume,vreau doar sa scriu,simt nevoia sa ma descarc.
 De ceva timp incoace,ma simt tot mai bizar in lipsa ta.Tresar,la fiecare mesaj cu speranta ca in sfarsit ti-ai amintit ca traiesc.Dar nu esti tu,iar restul mesajelor,indiferent din partea cui vin,nu-mi starnesc nici cea mai mica parte din interesul resimtit fata de fiecare cuvant al tau.Nu ti-am spus niciodata,si nu stiu daca ai realizat dar indiferent ce faci ,in ochii mei esti definita de perfectiune.Da..."perfectiune" e cuvantul care te defineste in inima mea,arida si uscata din cauza secetei provocate de lipsa ta de interes fata de mine.Mi-a luat ceva timp sa realizez,ca e prima data cand iubesc.Nu mai am nici un dubiu,sunt sigur ca te iubesc,si ca fata de tine,in sufletul meu nutresc niste sentimente atat de intense.Nu-mi amintesc sa-ti fi spus vreodata ca te iubesc,dar tind sa cred ca se reflecta in atitudinea mea,pentru ca atunci cand ma gandesc la tine,sufletul meu degaja atat de multa fericire... .Dar visul frumos nu tine mult,pentru ca in momentul in care deschid ochii,realizez ca sperantele mele sunt stupide,si fara sens.Nu sunt destul de bun pentru tine,nici nu voi fi vreodata.Sunt ca si ratacit in desert,iar imaginea ta din mintea mea e Morgana,care imi indica salvarea.Dar ma repet,si spun ca totul e in mintea mea,mult prea ravasita de lipsa ta ca sa ma pot concentra pe orice altceva.Uneori te visez si as vrea sa pot trai asa la infinit,dar din amara nefericire ma trezesc;contactul cu realitatea e prea brutal.Realizez ca e atat de sec,fara tine.Mai sec decat un pahar de nisip atunci cand gatul iti e uscat de sete.Indur realitatea cu o vitejie iesita din comun,dar e mai greu pe zi ce trece.Ma bantuie ganduri

murdare,dar mi-e mult prea teama ca as putea scadea in ochii tai,prin prisma unui gest stupid si necugetat.Ti-am scris de mult prea multe ori si nu mi-ai raspuns,incat am renuntat la gandul ca mai contez pentru tine.Incerc sa imi ocup timpul cu altceva,insa totul e atat de comun si de banal.Am fost atat de preocupat,sa fac tot posibilul sa te tin langa mine,incat am ignorat acea pata pe viitorul nostru roz imprimat in mintea mea,unde ma intrebam ce as face daca te-as pierde.Nimic nu e la fel ca tine si totusi fiecare lucru vazut imi aminteste de o parte cat de mica a ta.Esti o parte mult prea mare din din mine.Defapt,eu sunt o parte din tine,una minuscula,care nu poate exista fara prezenta ta,si depind de tine.
Obisnuiai sa imi dai sfaturi,iar eu te ascultam cu placere.Spuneai ca trecem impreuna peste toate.Acum nu suntem impreuna,si am atat de mare nevoie sa trec peste asta.Tu ai intotdeauna toate raspunsurile intrebarior mele,dar spune-mi:acum ce fac?.Sunt derutat,pierdut......fara tine.

"You're so fucking special
I wish I was special
But I'm a creep
I'm a weirdo
What the hell am I doing here?
I don't belong here" 

Relatiile din perioada adolescentei

Vreau sa abordez azi,un subiect atat de controversat si anume,relatiile adolescentine.O parte prea mare a majoritatii,tinde sa creada ca la varsta de 14 - 17 ani,iubirea-i trecatoare si nu e la fel la intensa ca la o varsta mai inaintata.Eu,sincer,ma numar printre cei care contrar parerii majoritatii cred ca senzatia de "dragoste" e mult mai intensa in perioada respectiva.Dupa o anumita varsta,si dupa ce o persoana trece prin toate etapele unei relatii de cateva ori,apare monotonia,iar relatia in sine incepe sa nu mai exceleze la toate capitolele.

  Sunt de parere ca opinia prietenilor,conteaza intr-o oarecare masura,in alegerea unui partener pentru o relatie.Dar niciodata,indiferent de cat de mult iti iubesti partenerul,nu iti uita prietenii.Imparte-ti timpul,in asa fel incat sa poti fii de ambele parti ale baricadei,si va fii perfect.De asemenea,niciodata nu te increde in spusele lumii.Mare parte din chestiile spuse de tipele/tipii gelosi,or any others,sunt false.Totusi,poti folosi chestiile de genu' asta ca pe un test,pentru a vedea daca partenerul tau are incredere in tine.
  Vreau sa vorbesc putin si despre mult detestatul "friendzone".Cati dintre voi,nu v-ati aflat vreodata intr-o situatie de genul?Eu,am fost pus in situatia asta atat de aiurea,de cateva ori.Si totusi,cand am avut ocazia sa scap din latul prieteniei,si sa urc un etaj mai sus la statutul de iubit al tipei respective,n-am mai vrut.Am avut destul timp sa realizez,ca nu merita sa stric o prietenie de o viata,doar de dragul unei relatii.Stiti cum se spune:"Daca doi fosti iubiti pot ramane amici,inseamna ca ori nu s-au iubit,ori inca se iubesc".Asa ca, preferabil ar fi statutul de "friends with benefits".
 

In cazul oricarei relatii adolescentine in care iubirea a atins cote maxime,drama finalului a ars toate sentimentele.In timp,vantul va lua cu el scrumul ramas,si va face loc unei  posibile drame viitoare.

Prietenia,un lucru mult prea rar... 

Astazi vreau sa vorbesc despre prietenie.As putea defini prietenia ca pe o floare rara,atat de esentiala intr-o societate cu atat de multe prejudecati.E greu sa gasesti un prieten adevarat,o persoana care sa te iubeasca neconditionat,si care sa-ti fie alaturi indiferent prin ce etape treci.In momentele in care ti-e greu,si lasi sa se vada chestia asta,te vor intreba multi ce e cu tine.Atat de multi vor spune ca le pasa,cand ei au intrebat din curiozitate.Acei oameni care te vor sustine în ceea ce vrei tu să faci indiferent cât de nebunesc li s-ar părea,aceia iti sunt prieteni.Acei oameni care sunt în stare să meargă până în pânzele albe si înapoi împreună cu tine, desi niciodată nu-ti vor spune asta. Dar ti-o vor demonstra cu fiecare ocazie.

"N-avem averi,avem doar prieteni care suna,sa ne spuna:
 "Griji de tine ba,te pup,noapte buna"- Cumicu

Cat despre prietenii mei,nu stiu cati am,tind sa cred ca nu am prea multi."Multi ma stiu,putini ma cunosc",de aceea prietenii mei ar putea fi numarati pe degetele de la o mana.Oricum,peste toate cele spuse,tin sa spun ca sunt cel mai bun prieten al meu.Am renuntat de mult sa mai am incredere deplina in cunostinte,zis prieteni.

"Credeam in oameni,mortii lor de lighioane
 Nu simt nimic ca am fost tras in piept de prea multe persoane" - Cumicu

Adevarata prietenie se evidentiaza in momentul in care,ai cea mai mare nevoie.Un umar care e acolo pentru tine,stii sigur ca iti poti sprijini capul,iar el va ramane neclintit pana cand soarele rasare din nou pe strada ta.Stii...un prieten cu adevarat devotat,daca nu poate face ceva,indiferent ce,sa te ridice de jos,se aseaza langa tine si iti sta alaturi.Vorbesc de genul ala de persoana careia ii poti spune orice,si care iti poate da un sfat,bun sau rau,dar din perspectiva unei persoane care te cunoaste,si iti cunoaste situatia.

 Dar asemenea prieteni sunt rari,si se castiga greu.Dar daca ai castigat un prieten de genul asta,fa tot posibilul sa-l ti langa tine,si sa-l accepti asa cum e,pentru ca daca maine dispare,ai sa vezi ce mult inseamna.Niciodata nu esti constient de ceea ce ai,pana dispare.Tine persoana pe care o iubesti aproape,daca e alaturi de tine.Apreciaza-i pana la extrem,si inapoi,pentru ca niciodata nu stii ce ai,pana dispare...

Despre copilarie...

 Astazi vreau sa abordez subiectul copilariei si al generatiei mele,respectiv generatia care vine din urma noastra.

 Mi-a fost imposibil sa nu observ cum,de ceva timp,copilaria se traieste online,si nu pe maidan,cu o minge si un tricou murdar.Noi...am fost atat de diferiti fata de ei.N-aveam nevoie de telefon mobil sa chem pe cineva afara,pur si simplu strigam,sau bateam la usa persoanei respective.Nu eram tocmai curati,iar stilul vestimentar era mai putin important decat distractia.N-aveam nevoie de prea multe ca sa fim fericiti eram in stare sa incropim,sa improvizam un joc din orice.Fericirea,chiar daca nu o realizam la momentul respectiv,era la ordinea zilei.Ne certam des,din prisma unor lucruri insignifiante,dar o cearta nu putea dura mai mult de 1 ora,pentru ca atunci,distractia era mai cu mult mai importanta decat orgoliul.Imparteam cam orice,si am baut cu totii din aceeasi sticla de atatea ori...si totusi sunt inca viu,si sanatos.Ieseam afara la pranz,iar pe zi intram in casa doar ca sa mananc.Ar fi multe de spus,multe amintiri,dar consider ca am descris destul pentru ca persoanele care au copilarit in acelasi fel ca si mine,sa inteleaga ce vreau sa transmit,si sa imi adopte starea de melancolie.

"Tanarul onest ar trebui sa faca o scoala, sa munceasca, sa nu asculte manele, sa nu se imbrace ca un cocalar, sa citeasca, sa faca sport pentru autodisciplina si sa inceteze sa inceteze sa mai fie o oaie fara minte dusa la pascut catre televizor. Atunci vom putea vorbi despre afirmarea tanarului roman." (Catalin Stefan Ion).


  La generatia urmatoare,mingea si terenul de pe strada s-au mutat pe Playstation,prietenii s-au mutat pe site-uri de socializare,iar preocuparile lor in general sunt de alta natura.

Cea mai fericita intamplare din perioada copilariei lor,ar putea fi definita ca: " ziua in care mi-am luat tableta mai misto ca vecinu' ". Lucrurile ce ne faceau fericiti,fata de care nici nu eram constienti la momentul repectiv s-au dus;acum jumatate din ei aspira la valori materiale.Probabil,in mare parte e vina parintilor, pentru ca un copil menajat peste masura va ajunge mai mult ca sigur un neadaptat al societatii.De asemenea,un copil trebuie lasat sa isi dezvolte un caracter si o personalitate proprie,nu un mulaj,o copie a unuia dintre parinti.Este de asemenea,extrem de important ca un tanar,copil sau adolescent sa fie lasat sa se afirme,sa aiba propriile pareri.


 Momentele copilariei mele ma fac sa-mi amintesc ca adevaratele valori in viata,nu pot fi cumparate,si consta in lucruri marunte.Avem nevoie de atat de putin ca sa fim fericiti si totusi,ne agatam de lucruri despre care tindem sa credem ca ne pot aduce fericirea.