Despre copilarie...

 Astazi vreau sa abordez subiectul copilariei si al generatiei mele,respectiv generatia care vine din urma noastra.

 Mi-a fost imposibil sa nu observ cum,de ceva timp,copilaria se traieste online,si nu pe maidan,cu o minge si un tricou murdar.Noi...am fost atat de diferiti fata de ei.N-aveam nevoie de telefon mobil sa chem pe cineva afara,pur si simplu strigam,sau bateam la usa persoanei respective.Nu eram tocmai curati,iar stilul vestimentar era mai putin important decat distractia.N-aveam nevoie de prea multe ca sa fim fericiti eram in stare sa incropim,sa improvizam un joc din orice.Fericirea,chiar daca nu o realizam la momentul respectiv,era la ordinea zilei.Ne certam des,din prisma unor lucruri insignifiante,dar o cearta nu putea dura mai mult de 1 ora,pentru ca atunci,distractia era mai cu mult mai importanta decat orgoliul.Imparteam cam orice,si am baut cu totii din aceeasi sticla de atatea ori...si totusi sunt inca viu,si sanatos.Ieseam afara la pranz,iar pe zi intram in casa doar ca sa mananc.Ar fi multe de spus,multe amintiri,dar consider ca am descris destul pentru ca persoanele care au copilarit in acelasi fel ca si mine,sa inteleaga ce vreau sa transmit,si sa imi adopte starea de melancolie.

"Tanarul onest ar trebui sa faca o scoala, sa munceasca, sa nu asculte manele, sa nu se imbrace ca un cocalar, sa citeasca, sa faca sport pentru autodisciplina si sa inceteze sa inceteze sa mai fie o oaie fara minte dusa la pascut catre televizor. Atunci vom putea vorbi despre afirmarea tanarului roman." (Catalin Stefan Ion).


  La generatia urmatoare,mingea si terenul de pe strada s-au mutat pe Playstation,prietenii s-au mutat pe site-uri de socializare,iar preocuparile lor in general sunt de alta natura.

Cea mai fericita intamplare din perioada copilariei lor,ar putea fi definita ca: " ziua in care mi-am luat tableta mai misto ca vecinu' ". Lucrurile ce ne faceau fericiti,fata de care nici nu eram constienti la momentul repectiv s-au dus;acum jumatate din ei aspira la valori materiale.Probabil,in mare parte e vina parintilor, pentru ca un copil menajat peste masura va ajunge mai mult ca sigur un neadaptat al societatii.De asemenea,un copil trebuie lasat sa isi dezvolte un caracter si o personalitate proprie,nu un mulaj,o copie a unuia dintre parinti.Este de asemenea,extrem de important ca un tanar,copil sau adolescent sa fie lasat sa se afirme,sa aiba propriile pareri.


 Momentele copilariei mele ma fac sa-mi amintesc ca adevaratele valori in viata,nu pot fi cumparate,si consta in lucruri marunte.Avem nevoie de atat de putin ca sa fim fericiti si totusi,ne agatam de lucruri despre care tindem sa credem ca ne pot aduce fericirea.