Frig si ceata 2

Articol realizat in colaborare cu Iulia.

Iulia's part:
Acolo te aflii, in adancuri. E punctul din viata ta in care iti dai seama ca totul e monoton, totul e banal, ceasul ticaie si tu contemplezi peretii asteptand sa se intample macar un lucru. Este probabil un moment in care realizezi ca esti prins intre trecut si prezent, acolo unde tot ce ti-ai dorit vreodata poate deveni realitate dar pur si simplu nu se intampla. Nu te mai suna niciun prieten, seful tau te-a dat afara, tigarile sunt din ce in ce mai scumpe si mai slabe. Pana si cafeaua de zi cu zi si-a pierdut aroma, soarele e palid, rasare greu si apune asa repede incat ai impresia ca il atrag orizonturile ca un magnet. Esti exact unde nu vrei sa fi.
Gandul ca ai putea fi satul de tot te mahneste. Te gandesti doar la zecile de lucruri pe care ti le-ai dorit in trecut si ai reusit sa le obtii, si te intrebi unde este acum fericirea pe care ai avut impresia ca o ai. Unde e? Unde e zambetul pe care l-ai avut cand ti-ai cumparat jacketa aceea rosie? Unde e multumirea ta in toate diplomele din raft? Toate sentimentele tale sunt prafuite, exact ca acele diplome…

“Your eyes
They turn me.”

Da, esti satul si accepti asta. Dar nu mai poti sta degeaba, te tenteaza o idée de a reusi sa scapi din acest peisaj mizerabil. Te simti la adancime, simti ca te sufoca toata apa, si stii ca mai ai putin pana te ineci. Corpul tau déjà a atins fundul marii, si fiind aproape inconstient, vezi niste lucruri frumoase in fata ochilor. Aici poti avea doua alternative: fie inoti inapoi la suprafata pentru a supravietui, fie urmaresti acel lucru misterios care pare rupt din alta lume.
E in natura umana sa vrei sa mori uitandu-te la ceva frumos in loc sa traiesti in lumea ta plictisitoare, fara nimic nou. In acea lumina vezi reflexia propriilor vise, propriilor dorinte, si a tot ce ti-ai fi putut imagina vreodata.


“Why sould I stay here? Why should I… stay?
I’d be crazy not to follow, follow where you lead…”

In sfarsit incerci sa te convingi sa urmezi acest vis. Iti pare a fi singurul tau mijloc prin care poti scapa de vechea ta viata.

“Your eyes, they turn me. 

Turn me on a phantom ,
I follow to the end
Of the earth
I follow”

Asa incepe calatoria ta. Si calatoresti mult timp, si treci prin detoate, chiar daca pe parcurs ai inceput sa vezi ca acest vis e o fantoma. Tu nu stii sigur daca va functiona ceea ce faci, sau care va fi destinatia ta finala. Doar mergi inainte, cu ochii inchisi…

 “Yeah everybody leaves
If they get the chance
And this is my chance.” 

Acum esti sigur ca asta e ultima ta sansa. Stii clar ca mai ai cateva momente sa decizi ceea ce vei face pana nu te ineci. Sa inoti? Nu, nici gand. Vrei sa scapi de viata ta de dinainte si esti pe punctul de a face orice pentru asta, chiar si sa te ineci. Esti pregatit pentru cele mai mari riscuri pe care le poti lua, si asa ramai sa

urmaresti acea lumina care nu face nimic decat sa te afunde in intunericul pe care-l mascheaza in spatele ei.

“I get eaten by the worms
And weird fishes
Picked over by the worms
And weird fishes, weird fishes, weird fishes…”

Si deodata te lovesti de realitate si toate planurile tale sunt spulberate. Toata straduinta ta in a-ti urmari visele a fost in zadar. Sperantele iti sunt nimicite de catre oameni, cei pe care-I consideri niste mincinosi, ipocriti, niste animale. Lumea adevarata te-a pus la pamant si ti-ai pierdut tot spiritul pe care l-ai avut la inceput, cand ai fost intrigat de sansa pe care ai crezut ca o ai urmandu-ti visul.

“And I
I hit the bottom
Hit the bottom
And escape, escape…”

Si incerci sa imbratisezi esecul, practic renuntand. Te intorci inapoi de unde ai plecat, la vechiurile obiceiuri, la viata de dinainte de parca balacindu-te in nefericirea ta te face sa te simti liber din nou. Dupa asa o lovitura, probabil ca asta si este singura solutie prin care poti suporta realitatea.

Este ironic faptul ca initial voiai sa lasi in urma lumea ta monotona, si acum singurul remediu este intoarcerea la ea. Nu esti chiar sigur, dar intr-un fel regreti ca a trebuit sa treci prin tot ca sa-ti dai seama de asta. Te intorci in patul tau rece, te pui usor cu capul pe perna, inchizi ochii si spui… Asta e.
N-ai putut face nimic. O iluzie nu e usor de recunoscut, si nicidecum mai usor de depasit.
Te-ai inecat.







Dumi's part:

"Truth is, everybody is going to hurt you; you just gotta find the ones worth suffering for." -Bob Marley"

Am renuntat sa mai folosesc termenul de "a 2-a sansa".De ceva timp deasupra intrarii in inima mea,sta supendat un mare semn luminos,pe care scrie "intrare libera".Am renuntat la a mai incerca sa ma detasez de oameni care ma vor rani,e inutil,nu reusesc niciodata.Ma tarasc orbeste spre universul meu gri,unde ma simt in siguranta.
 Simt o nevoie disperata de afectiune,si iubire,dar cei din jurul meu sunt indiferenti sau incapabili fata de problema mea.Mi-am creeat enorm de multe iluzii,vise in care sunt inteles,traite cu ochii inchisi.Apoi realizez ca e doar o iluzie,iar cerul se intuneca din nou.In nevoia mea de afectiune disperata,am facut greseala de a ma atasa de o persoana nepotrivita din nou.
 Demonii se ivesc din ceata si se apropie de mine.Sunt atat de disperat in singurateatea mea,incat ii concep ca prieteni si le deschid drumul catre sufletul meu.Odata ajunsi acolo,incep sa distruga,si sa sfartece totul fara mila.
 Am gasit intr-un final,fortareata cea mai rezistenta,indiferenta.Cicatricile imprimate in inima mea,m-au

transformat pe mine intr-un demon.Sunt imun la suferintele altora,si ranesc cu o sete de razbunare care imi alimenteaza indiferenta.M-am schimbat?Nu,voi m-ati schimbat.Am facut un compromis extrem si folosesc o lama cu doua taisuri acum.Sunt imun la contactul cu lumea inconjuratoare,dar nu mai sunt eu.
M-am transformat in ceea ce am urat dintotdeauna,exact opusul a ceea ce eram inainainte.Acum sunt cel care aduce suferinta,nu cel ce indura.Inarmat cu ironie,si cu scutul indiferentei in mana dreapta,sunt pregatit.Pentru prima data,dupa atat de mult timp zambesc.Un zambet rece,aproape fals,fara pic de sentiment.